Portacele și firele de sutură sunt elemente esențiale în chirurgie. Sunt cele care încheie o intervenție chirurgicală și de ele depind în mare măsură procesul de vindecare și felul în care va arăta plaga suturată. 

Pentru stomatologie sunt preferate portacele fine și firele de sutură subțiri, cu ace mici, ideal cât mai puțin traumatice. Firele de sutură folosite preponderent sunt 5.0, 6.0 și 7.0, dar există și alegeri pentru fire 4.0 sau 3.0, ca rarități.


Cum facem să potrivim portacele noastre cu firele de sutură, dacă în cazul lor e vorba de finețe mai mică de 1 mm în ceea ce privește acele și grosimea firelor? Răspunsul este că nu există un ghidaj exact sau listă de corespondență portac – fir. În special în ceea ce privește grosimea firelor raportată la portac, aceasta este cu atât mai puțin relevantă.

Principiul de orientare după de care ne putem ghida este următorul: cu cât acul de care este atașat firul de sutură este mai gros și mai lung, cu atât trebuie să fie și portacul mai ferm. Respectiv, cu cât acul de care este atașat firul de sutură este mai subțire și mai scurt, cu atât și portacul trebuie să fie mai fin.

În portofoliul Stoma, portacele sunt clasificate pe categorii, în funcție de intențiile pe care le aveți cu procedura chirurgicală. Pictogramele folosite ilustrează intuitiv dimensiunile părților active ale instrumentelor astfel:
1. Ultra fine: Instrumentele din gama Ultra fine sunt potrivite pentru utilizare în special pe structurile fine de țesut, de exemplu în chirurgia plastică/estetică și împreună cu un dispozitiv de magnificație: microscop stomatologic sau lupe. Capetele de lucru foarte fine permit o intervenție minim invazivă și sunt ajustate din punctul de vedere al caracteristicilor lor la materialele implicate și la structurile țesutului tratat.
2. Micro: Dimensiunile și caracteristicile suprafețelor de lucru ale instrumentelor din categoria micro sunt ajustate în special pentru manevrarea structurilor țesuturilor existente în microchirurgie. Fiind instrumente cu părți active de dimensiuni reduse, acestea contribuie la o mai bună vizualizare a sitului de intervenție, în special atunci când lucrați cu dispozitive de magnificație.
3. Advanced: Dimensiunea capătului de lucru (părții active) poate fi categorisită ca fiind între instrumentele clasice macro-chirurgicale și micro-instrumente. Aceste instrumente permit metode de lucru fin-sensibile și marchează trecerea către metodele micro-chirurgicale.
4. Macro: instrumente cu forme și dimensiuni clasice și pentru intervenții invazive (mai puțin folosite în stomatologie).

Analizând categoriile prezentate, deducem că instrumentele cu pictogramele Macro sunt mai rigide/mai voluminoase, iar că instrumentele din categoria Ultra fine sunt extrem de fine.

În plus, un alt punct de orientare pe care îl putem folosi este lățimea părții active a instrumentului. Un portac cu parte activă cu lățime de 0,6 mm sau 0,8 mm este potrivit pentru ace subțiri și scurte (10, 12 mm). În schimb, un portac cu o parte activă de 1,2 mm este potrivit pentru ace mai lungi și mai groase.

Când comandați firele de sutură, asigurați-vă că știți bine caracteristicile părții active a portacului cu care urmează să le folosiți. Un ac de 10 mm este un ac foarte fin și necesită, prin urmare, un portac fin.

În cazul în care un portac macro este folosit cu un ac fin (10,12 mm), acul se poate deforma și nu va mai avea performanțele necesare pentru intervenție. Se poate rupe, se poate toci, se poate îndoi etc. Nu veți mai putea sutura în condiții optime.

În cazul în care un portac fin este folosit în combinație cu un ac prea gros sau prea lung, acest lucru ar putea dăuna portacului prin deformare, afectând aliniamentul celor 2 părți active, articulația instrumentului etc. Un portac folosit astfel ar putea să nu se mai închidă corect sau să nu mai prindă ácele în intervențiile ulterioare, în unele cazuri fiind vizibilă o deformare a părții active și chiar un spațiu liber între capetele portacului. Vedeți imaginea de mai jos. ⇓
Așadar, factorul principal în potrivirea portacelor cu firele de sutură pentru stomatologie este în alegerea potrivită a acului.

Ca o recomandare în plus, pentru rezultate optime ale intervenției, vă recomandăm să luați în considerare și potrivirea dimensiune ac – grosime fir. De exemplu, există disponibile următoarele combinații: mărime ac 19 mm, grosime fir 5.0. Sau: mărime ac 16 mm, grosime fir 6.0. Pentru un fir atât de fin și de subțire precum 5.0/6.0, un ac de dimensiunea 19/16 mm poate fi prea mare. Dacă folosiți un fir 5.0/6.0, înseamnă că vă doriți o intervenție minim invazivă, cu cicatrici minime și vindecare cu urme cât mai puțin vizibile (în special în zona estetică). Suturând cu un ac de 19 mm, s-ar putea să afectați rezultatul pe care doriți să îl obțineți. De aceea, recomandarea noastră este ca pentru firele subțiri (5.0. 6.0, 7.0) să alegeți și ace mici (15, 12, 10 etc.)


Desigur, alegerea finală aparține întotdeauna medicului.